De ce anumite relatii nu merg?
Vă mai amintiți jocul acela în care doi parteneri trebuie să danseze cu o portocală între ei fără să scape sau să strivească portocala? Aș vrea să vă imaginați pentru un moment că portocala aceea este relația voastră, dansul și mișcările pe care le faceți ca să mențineți portocala între voi sunt acțiunile voastre, iar muzica este ceea ce se întâmplă în afara relației voastre, circumstanțele vieții.
Când doi parteneri se înhamă la un altfel de dans, pot rezulta în mod natural mai multe scenarii: portocala poate cădea, se poate strivi sau poate rămâne întreagă. Haideți să vedem de ce în anumite cazuri portocala continuă să fie scăpată, iar în altele nu.
Scenariu 1. Unul dintre parteneri menține distanța în dans și celălalt continuă să se apropie, ajungând să se fugărească unul pe celălalt, uitând amândoi de dans, uitând de muzică până când obosesc și se opresc de tot.
Rezultatul: portocala este scăpată pe jos.
Scenariu 2. Unul din parteneri vine cu teamă spre celălalt ca să nu scape portocala, iar celălalt îi răspunde la cerere și se apropie și el prea mult. Aici focusul este pe celălalt și pe acțiunile lui, iar portocala ca un tot unitar este neglijată, uitată.
Rezultatul: portocala este strivită.
Scenariu 3. Apropierea necesară susținerii portocalei este prea intensă pentru unul dintre parteneri și acesta continuă să se retragă, pe când celălalt își face liniștit partea de dans, se bucură de muzică fără să vină spre celălalt.
Rezultatul: Portocala este scăpată pe jos.
Scenariu 4. Muzica este oribilă, ba nu e pe placul unui partener, ba nu e pe placul celuilalt, e dată ori prea tare ori prea încet, partenerii nu își găsesc același ritm, se enervează și abandonează dansul rămânând cu falsa impresie că muzica trebuie să fie mereu plăcută ca să se poată dansa.
Rezultatul: Portocala este abandonată.
Scenariu 5. Ambii parteneri susțin portocala, câteodată unul pune mai multă presiune și celălalt se adaptează ca să mențină portocala întreagă. Câteodată unul obosește puțin și celălalt vine spre el amintindu-i de muzică și dans. Câteodată muzica este oribilă, dar aceștia își amintesc ca nicio melodie nu durează pentru totdeauna. Câteodată amândoi reușesc să se bucure de dans și muzică atât de mult, încât portocala se ondulează, devine elastică și se adaptează la dansul lor.
Rezultatul: portocala unește partenerii și îi ajută să se bucure de muzică.
Relațiile romantice, și nu numai, sunt ca acea portocală, care se schimbă și se deplasează în timp sub influența a două forțe importante: partenerul 1 și partenerul 2. Este important deci de amintit că este nevoie de ambii parteneri ca relația (aka portocala) să funcționeze. Și chiar din această cauză unele relații nu merg, oricât de mult unul dintre parteneri ar dori să depună efortul, să asculte muzica, să danseze și să vină către celălalt amintindu-i de portocală. Dacă unul dintre parteneri nu își dorește, nu poate sau nu are timp să susțină portocala la rândul lui, atunci unul dintre scenariile 1-4 va avea loc.
Cum putem deci trece în scenariul nr. 5? Focusați-vă mereu pe partea voastră de dans, pe partea voastră de mișcări și așteptați linștiți ca celălalt să intre în jocul sau dansul relației. Dacă nu dorește, veți ști destul de repede, se va vedea, veți obosi, portocala nu va putea fi susținută mult timp. Dacă dorește, din nou veți ști, veți simți, vă veți pierde în dansul portocalei bucurându-vă de muzică și de partener.
Spor la dans vă doresc!
Iuliana Gheorghe, psihoterapeut sistemic de cuplu și familie