Dependenta de munca si sentimentul perpetuu de urgenta
Îmi amintesc și acum prima temă majoră dată de terapeutul meu: stai o zi din timpul săptămânii (nu din weekend!) fără să faci nimic productiv, absolut nimic: fără citit, curațenie, verificat email, uitat la televizor, plecat pe undeva, răspuns la telefonul de muncă, nimic. O zi completă de relaxare, de stat cu tine însuți. Pentru unii ar părea un task extrem de ușor, dar pentru mine s-a dovedit a fi o zi extrem de dificilă: toată vinovația, rușinea, anxietatea și neajutorarea au ieșit la iveală ca un vulcan care continua să erupă după mulți ani de inactivitate (în cazul acesta emoțională).
Tot pe atunci învățasem că există și o anumită dependență de muncă care mi se părea așa ceva, fancy, delicat, o problemă de lumea întâi. Dar după câțiva ani în care am fost client în terapie și ulterior și terapeut, mi-am dat seama că dependența de muncă este o problemă cât se poate de reală, cu consecințe similare celorlalte dependențe.
Ce este de fapt dependența de muncă?
Dependența de muncă este o nevoie acută de a munci, de a fi productiv non-stop, fără a lua în seamă consecințele negative ale acesteia asupra psihicului, fizicului, emoționalului și relaționalului. Aceasta vine la pachet de obicei cu un sentiment perpetuu de urgență care informează creierul că mereu este ceva de făcut și că o amânare a acelui lucru ar fi complet distructivă pentru sine, sistem sau alții.
Este posibil ca aceasta să vină în valuri, cu perioade de amânare a lucrurilor (procrastinare) și perioade de exces de muncă care încearcă să compenseze acea amânare.
Mai mult, noi, cei care abuzăm de muncă, ne extragem valoarea din aceasta și simțim că dacă am elimina munca din viața noastră, am rămâne cu un sentiment greoi de vinovăție propagat de gânduri precum: “Nu sunt bun de nimic!”, “Nu mă ajută nimeni!”, “Nu merit!”, care la rândul lor ar diminua și mai mult stima de sine.
Ce este de făcut dacă ne regăsim în această dependență? Iată 6 pași:
- Este interesant de observat dacă această dependență aduce cu sine și alte dependențe care o ajută și o susțin pe termen lung, cum ar fi cea de alcool, de țigări sau alte substanțe. Este ok, în primă fază, ne vom concentra doar pe această dependență de muncă, mai ales că de cele mai multe ori ea se formează extrem de timpuriu, cam atunci când începem să avem responsabilități școlare.
- Vă recomand să încercați tema propusă de terapeutul meu și anume să stați o zi sau o jumătate de zi din timpul săptămânii fără să faceți nimic productiv, doar să vă observați emoțiile și gândurile. Ce vă spun ele? Ce catastrofă prezic: o să fie copilul șifonat la școală?, o să rămână casa murdară?, o să vă dea managerul afară dacă nu răspundeți instant? Și dacă lucrurile acestea s-ar întâmpla, ce ar spune ele de fapt despre voi? Iată câteva exemple: voi rămâne singur dacă îmi pierd job-ul, nu mă va ajuta nimeni dacă se întâmplă ceva, nu mă pot baza pe nimeni, nu merit să mă odihnesc, merit să fiu iubit doar când produc bani. Oricare ar fi răspunsul vostru, acolo se află miezul dependenței de muncă.
- Stați cu acel gând și vedeți ce emoție trezește în voi pe lângă vinovație? Iată câteva exemple de emoții: tristețe că trebuie să vă descurcați singur, nesiguranță că nu vă puteți baza pe cineva, rușine că nu simțiți că meritați pauza aceasta. După ce ați descoperit emoția, localizați-o în corp (nod în gât, gol în stomac, tensiune în umeri, dat din picior) și stați cu ea câteva minute, inspirând și expirând ușor pe nas.
- Dacă ați simțit emoția, felicitări!! Ați reușit să ieșiți puțin din ciclul negativ și să rămâneți în prezent cu emoția respectivă fără să fugiți de ea prin muncă. Dacă nu ați reușit să simțiți emoția, este ok și perfect normal. Corpul este obișnuit să fie pe pilot automat, așa că va fi nevoie să repetați de mai multe ori acest exercițiu ca să vă iasă.
- Repetați ori de câte ori simțiți nevoia acest exercițiu. Nu va fi nevoie să vă luați o zi întreagă de data aceasta, mai ales dacă ați identificat gândul. Între 5-10 minute ar trebui să fie suficient.
- Și nu în ultimul rând, fiți blânzi cu voi înșivă și ascultați-vă mereu corpul. Orice dependență se instalează ușor, dar sigur în corp și are un pattern neuronal foarte bine predefinit așa că dați-vă timpul necesar să o procesați.
Sper să vă fie de folos!
Iuliana Gheorghe, psihoterapeut sistemic de cuplu și familie
https://www.psihologiecuantica.ro/echipa/iuliana-gheorghe