Finding the one: mit sau realitate

Generațiile care au crescut în era postdecembristă cu filme și muzică dintr-un occident îndepărtat au fost bombardate de un concept aparte și anume ideea găsirii partenerului perfect, sau cum spun englezii: FINDING THE ONE. Adică ideea aceasta că fiecare dintre noi are o pereche perfectă, o jumătate care l-ar completa, cu care am fi compatibili din toate punctele de vedere și alături de care lucrurile ar merge de la sine.

Dacă înainte acest concept era privit ca un adevăr general valabil de majoritatea tinerilor care au crescut cu această noțiune, acum, datorită sau din cauza (depinde cum vrem să vedem această schimbare) valului de psihoeducație din mediul online, este pus sub semnul întrebării: există sau nu există un ales pentru fiecare?

În încercarea de a găsi un răspuns cât mai obiectiv, am decis să întreb 5 colegi psihoterapeuți ce cred ei despre acest concept și dacă nu cred, cu ce l-ar înlocui.

 

                                               

 

Iată răspunsurile lor:

Mihaela Luca, psihoteraput sistemic de cuplu și familie

“Partenerii perfecți există! Sunt cei care, în ciuda tiparelor, a modelelor disfuncționale de comunicare sau relaționare, se aleg unul pe celalalt. Partenerii perfecți sunt cei care lucrează activ la construirea iubirii, în loc să spere la ea, să și-o dorească și să o aștepte să vină pe deplin formată. Partenerii perfecți sunt cei care construiesc o iubire care crește în fiecare zi , care se dezvoltă și evoluează, sunt cei care supraviețuiesc tiparului, trec de la armonie la dezarmonie și nu rămân acolo, ci merg împreună spre reparație și apropriere.”

Irina Parfichi, psihoterapeut integrativ 

“The one, acea credință preluată de la mama, tata și bunici încă din copilărie, poate deveni o locomotivă care ne ghidează în alegerea partenerului de viață, o presiune, o provocare pe care nu avem voie să o ratăm, pentru care putem aloca o atenție sporită sau dimpotrivă, ne grăbim să decidem cine-i “the one”. Conform credinței, viata adevarată trebuie să înceapă cu “the one“ și să se sfârșească cu “the one”. După asta, poate urma “și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți….” sau nu.

Sau, putem vedea “the one” ca acea alegere pe care o facem la vârsta la care noi simțim să ne alegem partenerul, fără presiunea “normelor”.  Îmbrățișăm viața, râdem și glumim, ne dezvoltăm și investim în noi pentru ca altfel să putem investi și în relația noastră, suntem autentici și ne exprimăm nevoile pentru ca astfel să putem fi pe deplin prezenți și pentru partenerul nostru. Adăugăm, uneori conștient și asumat alteori natural și pur instinctiv, dedicare în relație, sprijin necondiționat, iubire muuultă, blândețe, acceptare, răbdare.  Cred cu tarie în “the one” care poate exista doar în strânsa legătură cu trăirea conștientă a vieții, a înțelegerii rolului fiecăruia în relație, a unui aport constant.

Dana Abagiu, psihoterapeut integrativ

“Maturitatea uneu relații de cuplu crește și se solidifică în timp bazându-se pe iubire, respect, implicare, grijă pentru celălalt, pasiune, atracție și principii de viață comune. Toate acestea se așează pe fundația comunicarii și deschiderii, rezultând o relație de bunătate și iubire.”

Munteanu Andreea psihoterapeut cognitiv-comportamental și hipnoterapeut

”Conceptul de pereche perfectă este unul subiectiv și poate varia în funcție de perspectiva și valorile fiecărei persoane. Fiecare persoană are propriile experiențe. Când doi oameni formează un cuplu, ei intră în relație cu propriile credințe despre cum ar trebui să fie partenerul. Credințele acestea, sunt învățate din propria copilărie, din modelul de relație pe care fiecare l-a observat în familia sa de bază.

Dacă valorile noastre sunt foarte diferite de ale partenerului, apare ce mulți numesc nepotrivire de caracter. De fapt, toate aceste diferențe care apar se discută, se negociază sau se acceptă. De multe ori, alegem să ne separăm când observăm diferențe între noi și partenerii noștri. Ar fi un real câștig dacă ne-am întreba fiecare: De ce vreau de fapt să plec?/ Unde am învățat acest model?

Deschiderea, comunicarea și teamwork–ul sunt esențiale pentru a construi o relație sănătoasă, care integrează valorile ambilor parteneri.”

Camelia Mladin, psihoterapeut analiza tranzactionala

„Intrăm în relații cu parteneri care se află pe același nivel de dezvoltare și maturitate emoțională. Alegem ceea ce este familiar pentru că asta este ceea ce cunoaștem, ce știm despre iubire din propria familie. Din perspectiva asta intrăm în relație cu partenerul perfect pentru a crește și a repara aspecte din interiorul nostru.”

                                

 

Citind toate aceste răspunsuri, nu pot să mă abțin să nu sumarizez sau concluzionez într-un fel răspunsurile atât de frumoase ale colegelor mele! Până la urmă este partenerul perfect mit sau realitate? Și cred că răspunsul este jumătate mit, jumătate realitate. Da, există parteneri perfecți, există parteneri ale căror valori sunt compatibile cu ale noastre, dar pe deasupra este nevoie și de deschidere, efort, maturitate emoțională, comunicare, alegerea partenerului în ciuda tiparelor disfuncționale și implicare activă în relația de cuplu ca să putem rămâne partenerii perfecți unul pentru celălalt!

 

Relații frumoase vă doresc!

Iuliana Gheorghe, psihoterapeut sistemic de cuplu și familie