Iubire de sine sau egosim?
Ce este de fapt iubirea de sine?
Acum ceva timp am avut o discuție cu mama: „- Mami pe cine iubești tu cel mai mult?”, iar cu un glas blând, întorcându-se spre mine, mama îmi răspunde: ”- Cu certitudine copiii!” apoi se întorce să își continuie treburile gospodărești. Mă așteptam la acest răspuns. M-am apropiat de ea și am întrebat-o: „-Dar de ce pe noi și nu te iubești pe tine în primul rând?” Mama își continuă treaba prin bucătărie și îmi răspunde: „ – Pff! Pentru că acest lucru ar însemna să fiu egoistă. Să mă gândesc mai întâi la mine înaintea celor dragi? Numai o persoană egoistă ar putea să facă așa ceva.”
Sunt convinsă că ați auzit deja acesta comparație, sau poate ești chiar tu persoana care așa gandește.
Dar aș vrea să continui povestea pe care i-am spus-o și mamei mele: cum poți să hrănești pe cineva căruia îi este foame, dacă tu nu cunoști sentimentul de foame și îl poți identifica? Cum poți să ajuți dacă tu nu știi ce înseamnă să fii neajutorat? Cum ai putea să iubești, să arăți și să înveți iubirea dacă tu nu cunoști și simți iubirea?
Să exemplificăm prin cea mai des întâlnită situație, exact cea pe care mama a spus-o. Îți iubești copiii mai mult decât pe tine, faci orice pentru ei, te sacrifici pentru ei (altă temă de discutat), muncești să le oferi tot ce tu nu ai avut, te epuizezi, dar continui să o faci, te îmbolnăvești dar continui să o faci, iar la un moment dat îți dai seama că un mai poți. Posibil, în acel moment, copiii sunt încă mici, sau adolescenți, sau adulți în devenire, sau chiar tineri căsătoriți cu copii și au nevoie de tine pentru că i-ai învățat dependenți și pentru că nu se descurcă singuri. Și tu îți dorești să continui să petreci cât mai mult timp cu ei, să te bucuri de ei. Dar ești prea epuizat, prea obosit, prea marcat de lipsa de grijă față de tine. Copiii suferă pentru că te văd neajutorat, sau poate consideră că este normal să te lase singur/ă, să te descurci așa cum ai făcut-o mereu. Aici vine întrebarea: „Te-ai iubit suficient pentru a le arată un model funcțional prin care să se iubescă la rându-i, sau să te iubescă, să te aprecieze? Cum i-ai învățat iubirea? Prin sacrificiu? Prin a te uită pe tine, de ei?” Și apoi revii și îi întrebi: „Dar de ce îi lași pe ceilalți să te facă să suferi? Să profite de tine?” Raspusul este simplu: Pentru că modelul urmat a fost lipsit de iubire de sine!
Așadar a te iubi pe tine nu înseamnă a fi egoist. Iubirea de sine este o iubire sănătoasă, un model de urmat și de arătat. Inseamnă să te simți bine alături de tine, cu tine și să emani acesta minunată vibrație.
Egoismul este mult mai mult decât iubirea de sine, înseamnă a pune pe primul loc interesele proprii. A face lucrurile în favoarea ta, fără a oferi îndeajuns celorlalți, sau chiar a nu oferi deloc. Egoistii se mai numesc și narcisiști. Chiar după denumire, ne putem da seama cine este în centrul atenției : „Ego-ul”, eu-ul propriu definit prin iubirea obsedată de binele propriu.
Este important să înțelegem cine suntem și cum ne raportăm la iubire pentru a o transmite mai departe frumos. Iubirea este un cuvânt cu o emoție ridicată; este un verb care arată acțiune. Așadar, să ne iubim pe noi și pe ceilalți la rându-i prin fapte concrete, prin dovezi de iubire și prin afecțiune.
Să crestem in iubire de sine!
Roxana Anton, psihoterapeut de cuplu si familie