Recuperarea după traumă: cum dezvoltăm reziliența și găsim sens prin psihoterapie
Trauma poate apărea brusc și ne poate zgudui întreaga viață. Accidente, pierderi, violență sau situații care amenință viața pot declanșa reacții intense, uneori greu de gestionat. Totuși, felul în care procesăm aceste experiențe face diferența între a rămâne blocați în suferință și a găsi resurse pentru a merge mai departe. Această capacitate poartă numele de reziliență.
Ce este tulburarea de stres posttraumatic (TSPT)?
După un eveniment traumatic, unele persoane dezvoltă tulburare de stres posttraumatic (TSPT). Printre simptome se numără:
-
amintiri intruzive și coșmaruri,
-
evitarea locurilor și situațiilor care amintesc de traumă,
-
tensiune permanentă sau hiper-vigilență,
-
schimbări de dispoziție și gândire.
Pe termen lung, TSPT poate reduce calitatea vieții, afecta sănătatea și chiar crește riscul de depresie și suicid.
Creșterea posttraumatică – transformarea durerii în putere
Deși trauma produce multă suferință, uneori ea devine și un catalizator al schimbării. Creșterea posttraumatică înseamnă dezvoltarea psihologică pozitivă care apare după ce reușim să procesăm experiența.
Se manifestă prin:
-
încredere mai mare în propriile resurse,
-
relații mai autentice și apropiate,
-
descoperirea unor noi posibilități de viață,
-
o perspectivă mai profundă și mai înțeleaptă asupra existenței.
Creșterea posttraumatică nu șterge durerea, dar adaugă sens și putere.
Reziliența – cheia care face diferența
Reziliența este abilitatea de a reveni la echilibru după o perioadă dificilă. Ea nu presupune absența durerii, ci găsirea unor modalități de adaptare și refacere.
Reziliența se bazează pe:
-
reglarea emoțiilor,
-
flexibilitate în gândire,
-
strategii sănătoase de coping,
-
sprijin social.
Vestea bună? Reziliența se poate dezvolta și consolida în timp.
Experiențele adverse din copilărie și rolul lor
Abuzul, neglijarea sau violența din copilărie pot slăbi reziliența și îngreuna adaptarea la maturitate. Totuși, studiile arată că tocmai în aceste cazuri, reziliența are un rol și mai important: reduce simptomele TSPT și facilitează vindecarea emoțională.
Ce spun studiile despre reziliență și traumă
Un studiu (Lee et al., 2020) arată că:
-
persoanele cu reziliență ridicată prezintă mai puține simptome de TSPT,
-
reziliența funcționează ca o punte între traumă și creștere,
-
la persoanele cu experiențe adverse din copilărie, reziliența are un impact și mai puternic.
Psihoterapia – sprijin real în procesul de vindecare
Psihoterapia ajută la dezvoltarea rezilienței prin:
-
învățarea reglării emoțiilor,
-
gândire mai flexibilă,
-
întărirea relațiilor și sprijinului social,
-
găsirea unui sens chiar și după suferință.
Astfel, rănile nu mai rămân doar cicatrici dureroase, ci devin resurse de creștere și transformare personală.
Trauma nu este un final. Cu reziliență și sprijin adecvat, ea poate deveni începutul unei schimbări profunde. Poți învăța să îți transformi rănile în resurse și să redescoperi sensul și echilibrul vieții.
Dacă ai trecut printr-un eveniment traumatic, nu rămâne singur(ă) cu suferința. Sprijinul psihoterapeutic te poate ajuta să îți regăsești puterea interioară.