Mulți oameni spun:
„Am înțeles de unde vine problema mea, dar tot reacționez la fel.”
Înțelegerea îți arată ce rulează în spatele reacțiilor tale. Descoperi că răspunsurile automate de azi sunt legate de experiențe trecute. Înțelegerea doar face vizibil un mecanism, însă mecanismul continuă să se activeze de fiecare dată când întâlnești un stimul declanșator.
Funcționează în subconștient. Chiar dacă mintea conștientă l-a văzut, programul rulează automat, ca un software în fundal.
Corpul și emoțiile sunt antrenate pe acel traseu. Reflexele și tensiunile apar instantaneu, indiferent de rațiune.
Identitatea s-a lipit de program. Nu mai spui „am o reacție”, ci „eu sunt așa”. Atunci tiparul devine o parte din tine.
De aceea, conștientizarea singură nu oprește nimic.
După ce vezi programul, urmează pasul esențial: dezvoltarea abilității de a dizolva răspunsul automat.
Această abilitate nu este un talent cu care te naști. Ea se formează și se antrenează, în special prin procesul terapeutic.
În terapie:
ai un spațiu sigur în care poți să observi tiparele fără judecată,
ești ghidat să simți emoțiile din spatele reacțiilor,
înveți să te separi de program și să exersezi răspunsuri noi.
Imagină-ți o persoană care a înțeles că perfecționismul ei vine din teama de critică.
La serviciu, primește o observație și imediat corpul ei se încordează: reflexul e să se învinovățească.
În terapie, a învățat să observe reacția și să-și spună: „E doar tiparul meu, nu realitatea mea.”
Alege să răspundă diferit: respiră, întreabă pentru clarificare sau acceptă că a greși nu înseamnă a fi lipsit de valoare.
La început e greu. Dar cu sprijin și practică, această abilitate devine din ce în ce mai naturală.
Înțelegerea îți arată ce rulează, dar nu schimbă nimic.
Schimbarea apare atunci când îți dezvolți abilitatea de a dizolva tiparele automate.
Această abilitate poate fi antrenată, iar terapia este spațiul unde o poți forma cel mai bine: un loc în care înveți să nu te mai confunzi cu programele tale și să devii liber să alegi cine vrei să fii.