Puterea de a crede in propriul adevar
Puterea de a crede în propriul adevăr
(aka: Cum să ne creștem stima de sine)
Cred că unul dintre cele mai dificile lucruri pe care le vei face în terapie, și prin care am trecut și eu la rândul meu când am fost client, va fi să ai puterea de a crede în propriul adevăr. Ce vreau să spun prin acest lucru?
Pentru mulți dintre noi mediul în care am copilărit a încurajat o anumită aderare la un adevăr familial care câteodată (sau mai mereu) nu era în linie cu adevărul din interiorul nostru. Mai precis, mulți dintre noi am crescut într-un mediu în care emoțiile nu ne-au fost validate și în care ni se spuneau constat lucruri de genul: „Nu mai plânge!”, „Nu mai face așa!”, „Nu faci bine!”, „Fă ca mine!”, „Ești prea sensibil/ă!”, „Nu te duce acolo!”, „Nu e adevărat!”, „Să rămână secretul nostru!”, „Mami și tati nu sunt așa de obicei!”, „Ti se pare!, „Ești doar un copil, ce știi tu?”, șamd.
Aceste lucruri, oricât de mărunte sau de impact vi s-ar părea, toate au rolul de te deconecta de la ceea ce simți/dorești/vrei/vezi/auzi (un fel de gaslighting daca vreți) și a te conecta la ceea ce își doresc alții (chiar dacă deseori aceste lucruri sunt spuse sau dorite inconștient de către părinți). Această deconectare timpurie, însă, creează o îndoială în propriile forțe și duce copilul într-un adult care este pierdut, dezrădăcinat, speriat, anxios, fără direcție și ușor de influențat. Mai pe scurt, scade cu putere stima de sine a copilului și ulterior a adultului. De aceea, cel mai dificil lucru după ani de zile de deconectare, va fi să te conectezi la propria persoană și să iei deciziile care sunt în linie cu ceea ce simți tu.
Așadar cum începem să ne redescoperim busola aceea interioară? Iată câțiva pași simpli prin care te poți apropia mai ușor de propriul adevăr:
- Conectează-te la propriile gânduri. Începe prin a-ți monitoriza gândurile și vezi care sunt progrămelele care îți rulează în minte. Dacă reușiți să faceți această monitorizare timp de o săptămână, veți vedea că apar aceleași gânduri în mod constant. Apoi întrebați-vă: îmi place ce cred despre mine? Dacă nu, ce gânduri alternative mi-ar plăcea să am? Amintiți-vă că nu orice gând este adevărat, unele gânduri sunt doar niște concluzii pe care le-am tras în copilărie ca să ne menținem legăturile de atașament.
- Reia anumite activități care te făceau fericit când erai copil. Chiar dacă vorbim despre plimbări prin pădure, ieșit cu câinele în parc, uitat la desene animate, urcat prin copaci, citit, desenat sau scris, reia acele activități care te umpleau de viață în copilărie.
- Dă-ți voie să-ți simți emoțiile. De fiecare dată când apare o emoție, respiră și inspiră de câteva ori, stai cu acea emoție (dacă îi permiți, ea va dura în jur de 90 de secunde) și vezi ce are de spus. Emoția este o sursă inepuizabilă de adevăr și fiecare emoție are un rol adaptativ. De exemplu, furia sau frustrarea ne poate indica că anumite limite ne-au fost încălcate.
- Aveți răbdare cu voi înșivă. După zeci de ani de pus sub semnul întrebării sau de evitat de a simți cu adevărat cine ești și ce vrei de la viață, va dura puțin până îți vei regăsi busola interioară. Așadar ai răbdare cu tine însuți, dă-ți voie să greșești și riscă să ai încredere în tine. Și amintește-ți, orice greșeală luată dintr-o decizie asumată ne apropie și mai tare de propriul nostru adevăr.
Regăsire minunată vă doresc!
Iuliana Gheorghe, psihoterapeut sistemic de cuplu și familie
https://www.psihologiecuantica.ro/echipa/iuliana-gheorghe