Pana nu demult, am cautat toate raspunsurile in afara mea. Parerea altora conta. Ceea ce credeau si simteau ceilalti in legatura cu mine reprezenta masura valorii mele. Voiam sa nu gresesc,sa fiu pe plac si mereu la dispozitie,deoarece imi era teribil de frica sa nu raman singura. Cautam sa-i salvez pe altii,dar nu stiam,nu puteam si nu ma gandeam sa incep totul prin a ma salva pe mine. De 6 luni privesc catre mine.Aveam o teama teribila de abandon. Acum nu o mai am,pentru ca am abandonat frica. M-am iertat pentru tot ce nu am stiut sa fiu si sa traiesc o iubire inca timida,dar veritabila: IUBIREA DE SINE,izvorul vietii mele actuale,cea care face totul posibil. Si nu mai imi aplic pedepse. Sunt in liniste. Vuietul continuu care imi bruia gandurile a incetat. Exista masura,echilibru,diversitate. Lumea mea este creatia mea. Inainte aveam numai ceea ce imi aruncau altii de la ospatul orgoliului lor. Acum am preluat comanda fiinitei mele si fiecare zi este asa cum aleg sa o compun. Am inteles ca totul depinde de alegerile mele si ca niciodata nu e prea tarziu. Conteaza sa indraznesti. Conectarea cu sinele autentic aduce o pace, de neimaginat pana ce nu ajungi sa o traiesti. “Daruind,vei dobandi!” Da! Daruindu-mi sansa de a deveni eu insami,de a deslusi adevarurile personale,de a nu ma mai invinovati si de a nu mai responsabiliza pe altii, pentru ceea ce nu am avut curaj sa fac/realizez,am invatat sa nu mai traiesc o viata de imprumut,paralela cu destinul meu, mi-am dat permisiunea sa fiu EU.

Adaugat de: Roxana