După un timp semnificativ în terapie cu Sonia, am ajuns să înțeleg niște aspecte și lucruri despre care nu aveam absolut habar că le voi înțelege și simți sau credeam a fi o utopie. Să am încredere în cineva a fost și, uneori, încă mai este cel mai mai mare obstacol al meu. Am descoperit răni cu destul impact asupra felului meu de a trăi cu mine, de care nu eram conștientă că stau acolo latent și că mănâncă din mine. S-au dezvăluit prin multe, multe coșmaruri. Un aspect care mi-a dat curaj, la un moment dat, să plonjez cu hotarare în a-mi înțelege sinele rănit și cotloanele ascunse a fost că fricile și toate sunt ale mele, nu ale altcuiva, adică e doar întâlnirea mea cu mine însămi, și că trebuie să fie mai puțin înspăimântător. Un alt lucru care m-a surprins a fost sa vad ca în spatele fiecărei neputinte pe care o simțeam imensă sau de nepătruns a fost, de fapt, puterea mea, simțind ca am devenit apoi mai rezilienta sau puternica. Ca și cum ar fi cele două fațetele ale aceleoași monezi. Dacă un lucru mă speria teribil in urma cu ceva timp, când l-am confruntat am simțit că am prins rezilienta și că situațiile similare le-am putut gestiona mai bine. Ultimul an de terapie, cel putin, a fost foarte greu emoțional, mi-a luat luni de zile sa înțeleg că ce se intampla era al meu, tot credeam că inventez emoțiile, starile, plansul si coșmarurile și atacurile de panica. A fost absolut vital și încă este, să comunic Soniei tot ce am simțit în relatia noastra terapeutică, acel transfer, pentru că am descoperit multe răni și despre tiparul meu de atașament, și cum primesc și ofer în relații. Am avut și încă am rezistente foarte puternice și mecanisme de apărare de unde nu simțeam mai nimic legat de mine, acum observ că am dat multe straturi la o parte. Relativ pe la începutul terapiei știu că am zis razant niște lucruri care mă sâcâiau, și cu care mă simțeam vinovată că le simt sau că le spun, ca mai tarziu să descopăr ca acele lucruri erau vârfurile unor ghețari. Și in tot acest proces, Sonia m-a ajutat sa ma conțină, sau sa imi conțină emoțiile și stările, supararile mele chiar si din relatia noastra (transferul). Simt că am schimbat multe la mine, și mă bucur mult că am iesit din rolul de victimă și că devin din ce în ce mai mult responsabilă cu viața mea. Am reușit în dese momente să nu mai iau personal lucrurile, deși încă lucrez, și privesc mai des oamenii nu ca și cum vor sa mă rănească sau să îmi facă ceva rău, ci că au și ei neajunsuri sau dificultățile lor și că fiecare e aici sa devină mai bun, mai curajos, să învețe să iubească mai mult. A fost și este un drum greu, dar fără munca cu noi înșine lucrurile nu se duc spre mai bine pentru nimeni. Mă bucur că am avut șansa sa parcurg aceste etape alături de Sonia, modalitate prin care vreau să îi mulțumesc. Cineva a zis „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!”, așa și noi, să îndrăznim și vom birui.
Adaugat de: Lavinia